11	Fii în@elept, fiule, ca s[ @i se veseleasc[ inima,
		  \i îndep[rteaz[ de la tine vorbele de ocar[.

	12	Pândit de rele, iste@ul se ascunde;
		  neminto\ii umbl[ \i devin buni de plat[.

	13	Scoate-i haina, c[ a trecut,
		  el, seme@ul care irose\te bunurile altora.a

	14	Cel ce cu glas mare î\i binecuvinteaz[ diminea@a prietenul
		  e totuna cub cel ce îl blesteam[.

	15	La ceas de ploaie, pic[turile îl scot pe om afar[ din cas[;
		  tot a\a femeia ar@[goas[ [îl scoate pe om] din casa lui.

	16	Vântul de miaz[noapte e aspru,
		  dar pe nume se cheam[ Prielnicul.

	17	Fier pe fier se ascute
		  \i omul înt[rât[ fa@a prietenului.

	18	Cine s[de\te un smochin îi va mânca roadele,
		  iar cel care-\i p[ze\te st[pânul se va bucura de cinste.

	19	Dup[ cum fe@ele nu sunt acelea\i între ele,
		  a\a-i \i cu gândurile oamenilor: nu sunt totuna.

	20	Iadul \i nimicirea nu se satur[;
		  a\a sunt \i ochii oamenilor nes[@io\i.